Fructele de soc au fost mult timp cunoscute pentru capacitatea sa de a vindeca multe boli și de a prelungi anii. Având o mulțime de proprietăți utile și medicinale, planta este utilizată pe scară largă nu numai în medicina populară, ci și în medicina tradițională. Se prepară o mulțime de medicamente valoroase, totuși, atunci când le folosiți, trebuie să aveți grijă – în doze care depășesc cele recomandate, medicamentele pot fi toxice. Cum să folosiți fructele de soc pentru a nu vă face rău și pentru cine sunt utile?
SOCUL: DESCRIEREA PLANTEI
Socul este un arbust mic, foarte atractiv, cu frunze ornamentale de smarald. La începutul verii, copacul are o mulțime de inflorescențe parfumate, mari, de nuanță albă. Fructele suculente, violet închis, se coc la sfârșitul lunii august și rămân pe ramuri pentru o lungă perioadă de timp.
Cu toate acestea, în ciuda numeroaselor superstiții, fructele de soc au găsit cea mai largă aplicație în medicina tradițională. Fructele au fost consumate proaspete, uscate sau prelucrate, s-a preparat gem delicios, marmeladă și dulceață și s-a infuzat vin. Din flori parfumate au făcut ceai sănătos, au spălat fața și corpul, luptând împotriva bolilor de piele.
Firește, astfel de boabe gustoase și sănătoase provoacă o dorință sinceră de a le mânca, dar mulți sunt opriți de ignoranța faptului – otrăvitoare sau nu?
Boabele necoapte în cantități mari pot fi toxice, dar cele coapte și suculente sunt complet sigure. Cu toate acestea, este mai bine să le utilizați în formă prelucrată.
COMPOZIȚIA CHIMICĂ ȘI APLICAREA BOABELOR DE SOC
Beneficiile și daunele oricărei plante medicinale sunt determinate de un set de ingrediente. Socul nu a făcut excepție.
Atenție! În funcție de climatul în care copacul a crescut, compoziția chimică poate diferi ușor, dar principalele ingrediente active rămân neschimbate.
Socul conține următorul set de compuși activi:
- caroten, acid ascorbic, vitamine B;
- minerale și oligoelemente;
- uleiuri esențiale;
- taninuri;
- fitosteroli;
- colină;
- acizi organici.
Iată principalele substanțe care determină valoarea terapeutică a plantei. În diferite părți ale copacului, raportul lor nu este același, deci există o mulțime de rețete pentru scopuri specifice. Să luăm în considerare cele mai interesante.
UTILIZAREA SUCULUI DIN FRUCTE NEGRE DE SOC
Sucul de suc este considerat una dintre cele mai bune surse de vitamina C naturală, deci este folosit pentru întărirea sistemului imunitar, în lupta împotriva răcelii și gripei, în bolile tractului gastro-intestinal și ale sferei genito-urinare.
Utilizarea sucului negru ca agent profilactic și terapeutic pentru cataractă și glaucom, tulburări vizuale și dezvoltarea „orbirii nocturne” este justificată.
Cum se prepară medicamentul? Luați 1 kg de fructe negre de soc, treceți printr-un storcător și amestecați cu aceeași cantitate de zahăr. Păstrați focul până la fierbere, apoi puneți în sticle.
TINCTURA ȘI EXTRACTUL DE SOC
Tinctura de soc este preparată din florile plantei. Se utilizează ca diuretic ușor și laxativ, un bun agent diaforetic și antimicrobian. Medicamentul este eficient în bolile de rinichi și inimă, iar atunci când este adăugat la ceai, îi conferă proprietăți tonice. Utilizați 25-30 picături de tinctură de trei ori pe zi, evitând seara târziu.
Extractul de soc negru ajută la răceli și afecțiuni virale. Materiile prime pentru aceasta sunt fructele și florile plantei. Uneori produsul este vândut sub formă de pulbere. Se recomandă administrarea a 1/2 linguriță de două ori pe zi.
Sfat.
Pentru tratamentul arsurilor, rănilor, abraziunii și somniferelor, utilizați fructe negre de soc – aplicați-le aburite pe locul inflamat și spălați-vă fața cu un decoct pentru pustule și acnee.
SIROP DE SOC NEGRU
Produsul face față răcelii, ajută intestinele, întărește sistemul nervos și imunitar, îmbunătățește acuitatea vizuală. Utilizarea siropului de soc negru este indicată pentru bolile de sânge, inflamația ganglionilor limfatici, picături, mastopatie, gută și reumatism. Medicamentul este util în special pentru pacienții slăbiți și postoperatori.
Siropul de soc poate fi preparat acasă – boabele proaspete sunt zdrobite, amestecate cu zahăr și lăsate să fermenteze. Sucul gros care apare este drenat și depozitat în frigider.
Cum să luați sirop de soc negru? Herbaliștii recomandă utilizarea medicamentului vindecător de 3 ori pe zi pe stomacul gol. Pentru a obține un efect terapeutic, se recomandă câte 1 lingură de produs pe zi. După o lună, trebuie să faceți o pauză și să continuați terapia.
PROPRIETĂȚI MEDICINALE ȘI CONTRAINDICAȚII
Descrierea proprietăților medicinale ale plantei poate dura mai mult de o pagină, deci ne vom concentra doar pe cele mai importante.
Deci, socul are următorul efect asupra corpului:
- Sudorific;
- Diuretic;
- Expectorant;
- Laxativ;
- Dezinfectant.
Se crede că socul negru reduce zahărul și reglează metabolismul carbohidraților, contribuind la scăderea în greutate.
În plus față de domeniul medical, planta este adesea folosită în cosmetologie. Infuzia de soc curăță perfect pielea feței, normalizează secreția de sebum, ameliorează acneea, redă elasticitatea și culoarea sănătoasă epidermei.
Atunci când se utilizează socul, trebuie amintit că, pe lângă proprietățile sale medicinale luminoase, planta are și contraindicații. Acestea includ sarcina și copiii, precum și bolile gastro-intestinale cronice. Și, desigur, intoleranță individuală la soc.
TRATAMENTUL CU BOABE DE SOC NEGRU
Această plantă medicinală este cu adevărat versatilă. Socul are totul util: frunze, fructe, flori, rădăcini și coajă. Poate fi folosit atât intern, cât și extern.
Ce tratează arbustul vindecător:
- răceli și boli virale;
- afectarea rinichilor și a vezicii urinare;
- afecțiuni ginecologice;
- tulburări ale motilității gastro-intestinale, constipație, disbioză, flatulență;
- focarele inflamatorii în cavitatea bucală.
În medicina populară, socul negru este folosit pentru patologii articulare, răni, hemoroizi, erupții cutanate și somnifere. Decoctul rădăcinilor este recomandate pentru utilizarea în diabetul zaharat și cancer.
FLORI NEGRE DE SOC
Proprietățile medicinale și contraindicațiile inflorescențelor au fost mult timp bine studiate. Se spune că aceasta este singura parte a plantei care nu conține cianură. Datorită efectului antiinflamator luminos, petalele sunt utilizate pentru a trata procesele patologice în plămâni și bronhii, în bolile laringelui: amigdalită, laringită, faringită.
Se știe că utilizarea socului are un efect benefic asupra cursului astmului bronșic și tusei convulsive.
Cum se prepară un decoct medicinal? Veți avea nevoie de 1 lingură de boabe de soc negru uscate și un pahar de apă clocotită. Compoziția este păstrată într-o baie de apă timp de 15 minute, răcită și completată până la volumul original.
Instrucțiunile de utilizare recomandă utilizarea medicamentului sub formă de căldură în 100 ml dimineața și seara. Copiilor li se poate administra fracționat, de 4-5 ori pe zi câte 1 linguriță. Durata administrării depinde de severitatea bolii.
BOABE NEGRE DE SOC
Proprietățile medicinale ale boabelor suculente, acre-dulci, parfumate nu necesită dovezi suplimentare. Acest remediu gustos și sănătos este iubit de adulți și copii.
Fructele sunt bogate în substanțe biologic active:
- triterpenoide implicate în procesele metabolice;
- iridoide care protejează organismul de viruși și bacterii;
- flavonoide care au un efect antiinflamator pronunțat.
Utilizarea lor este eficientă în reducerea imunității, în timpul epidemiilor virale, cu boli ale tractului gastro-intestinal și ale sistemului cardiovascular.
GEM DE SOC
Gemul de soc este excepțional de vindecător. Poate fi folosit nu numai ca medicament, ci și doar pentru plăcere.
Astăzi, există multe rețete pentru prepararea delicateselor – mere, lămâie, mure, pere și alte ingrediente se adaugă la gem. Medicamentul dulce nu își va pierde calitățile din acest lucru – în orice caz, va păstra toate proprietățile vindecătoare și contraindicațiile inerente socului.
Este foarte ușor să faceți gem de soc negru:
- Luați 1 kg de fructe proaspete, clătiți și uscați bine.
- Zdrobiți fructele.
- Acoperiți masa cu zahăr într-un raport de 1: 1.
- Lăsați amestecul să se infuzeze până când apare sucul.
- Puneți recipientul cu fructe de soc la căldură scăzută și aduceți-l la pregătire.
- Se toarnă gemul fierbinte în borcane.
Aceasta este cea mai ușoară rețetă pentru a face un tratament. Poate fi folosit ca bază pentru imaginație prin adăugarea de ingrediente diferite la compoziție.
Poate părea surprinzător, dar puteți face un medicament dulce nu numai din fructe de padure, ci și din flori de soc. Cu toate acestea, în acest caz, veți obține miere, mai degrabă decât gem.
Pentru a pregăti medicamentul, veți avea nevoie de inflorescențe proaspăt recoltate, zahăr și apă în proporții egale. Puneți petalele separate de tulpini într-o masă dulce pre-pregătită și lăsați-o peste noapte. Dimineața, se încălzește la căldură scăzută și se toarnă în borcane.
SOCUL: PROPRIETĂȚI MEDICINALE PENTRU CANCER
Cancerul este o boală teribilă care ia anual mai mult de o mie de vieți. Cele mai bune minți științifice se luptă fără succes pentru a crea un medicament care să salveze lumea de această boală. Mulți experți, în încercarea de a atenua suferința pacienților, se îndreaptă spre rețetele medicinii tradiționale.
Una dintre descoperirile în lupta împotriva tumorii a fost socul. Datorită conținutului ridicat de cianuri, care încetinesc creșterea celulelor anormale, planta este utilizată cu succes pentru tratarea cancerului de piele și de stomac.
În oncologie, un decoct de rădăcini de soc, gem și sirop de fructe sunt utilizate pe scară largă. Pacientului i se recomandă să alterneze medicamentele, luând fiecare timp de o lună. După o scurtă pauză, terapia este reluată, dar cu un alt medicament.
Majoritatea botanistilor cred ca tinctura de soc negru este cea mai eficienta pentru cancer. Se prepară din fructe proaspete, măcinate cu zahăr într-un raport de 1: 3. Compoziția rezultată este consumată 1 linguriță. De 5-6 ori pe zi sau 1 lingura de trei ori pe zi. Este mai bine să luați medicamentul înainte de mese.
Tratamentul oncologic este un proces lung și dificil. Dar utilizarea plantei ca instrument suplimentar nu este numai posibilă, ci și necesară.