Primul român care a participat la Jocurile Olimpice. A fost fiul unui boier şi al unei slujnice.
3 mai 1949 , București, România) a fost primul sportiv care a reprezentat România la Jocurile Olimpice. În 1900 a participat la Jocurile Olimpice de vară, la proba de tir. Din 31 de participanți la probă, Gheorghe Plagino a ocupat locul 13 acumulând 11 puncte.
Povestea de viață a primului român care a participat la Jocurile Olimpice. În anul 1900, România a fost reprezentată în premieră la o ediţie a Jocurilor Olimpice din Franţa, de la Paris, de vrânceanul Gheorghe Plagino, care avea 24 de ani, la proba de tir individuală. S-a clasat pe locul al 13-lea din cei 31 de concurenți şi a fost primul român care a pus România pe harta sportului mondial.
Născut la 16 noiembrie 1876 la Dumbrăveni, localitate aflată în prezent în judeţul Vrancea, Gheorghe Plagino a fost fiul lui Alexandru Plagino, însă timp de 18 ani a avut statutul de copil nelegitim, și al Wilhelminiei Siefert, în vârstă de 20 de ani, de religie catolică, slujnica boierului Plagino.„Timp de 18 ani, acest copil a crescut la curtea boierului Plagino şi nu avea cum să nu-i fi ajuns la ureche bârfele slujitorilor cum că ar fi de fapt nepotul boierului ca urmare a relaţiei de dragoste dintre fiul acestuia, ce se numea tot Alexandru şi servitoarea nemţoaică pomenită mai sus. Atenţia pe care o oferea bătrânul boier copilului George putea fi o dovadă că relaţia dintre fiu şi servitoare a existat, dar din diferite motive, la momentul naşterii lui George, tatăl nu a fost alături pentru a-l declara. Cauza principală a fost că acesta era căsătorit cu Elena Plagino, o distinsă doamnă din înalta societate care nu ar fi suportat umilinţa infidelităţii soţului.
Tatăl nu l-a recunoscut până la 18 ani
„Timp de 18 ani, acest copil a crescut la curtea boierului Plagino şi nu avea cum să nu-i fi ajuns la ureche bârfele slujitorilor cum că ar fi de fapt nepotul boierului ca urmare a relaţiei de dragoste dintre fiul acestuia, ce se numea tot Alexandru şi servitoarea nemţoaică pomenită mai sus. Atenţia pe care o oferea bătrânul boier copilului George putea fi o dovadă că relaţia dintre fiu şi servitoare a existat, dar din diferite motive, la momentul naşterii lui George, tatăl nu a fost alături pentru a-l declara. Cauza principală a fost că acesta era căsătorit cu Elena Plagino, o distinsă doamnă din înalta societate care nu ar fi suportat umilinţa infidelităţii soţului.
Din acest motiv sau poate din cauza fragilităţii fizice, Elena a decedat în anul 1880, iar neastâmpăratul Alexandru A. Plagino a rămas văduv şi pregătit poate pentru noi aventuri romantice. Tatăl infidelului Alexandru, boierul Plagino, om cu multe păcate pentru averea sa, dar cu un deosebit simţ al onoarei a pus stop dorinţelor fiului şi timp de 14 ani până la moartea sa, petrecută în anul 1894, s-a zbătut şi l-a determinat pe acesta mai cu vorbă bună, mai cu ameninţări că-l va dezmoşteni şi l-a obligat să-şi recunoască greşeala din tinereţe, să o ia în căsătorie pe servitoare şi să-l recunoască pe tânărul George”, spunea istoricul focşănean Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea, potrivit Adevărul.ro.
