Radacina de MACRIS sub forma de pulbere este extrem de valoroasa in tratarea bolilor de ficat, anemie si in bolile tumorale.
In caz de intoxicare, pulberea de macris se combina eficient cu tintaura si anghinare. in bolile tumorale maligne si benigne, se ia radacina de macris sub forma de pulbere, cate o lingurita, de patru ori pe zi. Are efecte imunostimulente, mobilizind organismul sa elimine pe cale naturala.
Pulberea din radacina de macris: este forma de administrare cea mai eficienta si cu actiunea cea mai rapida.
Se obtine prin sfaramarea grosiera a radacinilor uscate de macris in mojar, urmata de macinarea lor cu rasnita electrica de cafea. Din pulberea obtinuta se administreaza, de regula, cate 1/2 lingurita de 4 ori pe zi, pe stomacul gol
Se tine sub limba 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa. In bolile de ficat si in bolile produse de intoxicarea organismului, pulberea de macris este foarte eficienta in combinatie cu cea a altor plante amare, ca: anghinare, tintaura, gentiana, pelin etc.
De asemenea, pulberea de macris este eficienta ca adjuvant in bolile tumorale. Se administreaza cate o lingurita, de patru ori pe zi. Are efecte imunostimulatoare si revigorează organismul
In tratamentul hepatitelor virala de tip A, B, C: amestec de pulberi de radacina de macris, iarba de anghinare (Cinara scolymus), seminte de armurariu (Silbyum marianum) si iarba de sunatoare (Hypericum perforatum), in proportii egale; se administreaza cate 1 lingurita de pulbere pe stomacul gol, de 4 ori / zi, in cure cu o durata de cate 3 luni.
Pulberea, indicată în boli de ficat şi anemie
Măcrişul este un bun leac şi în perioada de tratare a afecţiunilor hepatice nu numai în curele de detoxificare. Se iau câte un vârf de cuţit de pulbere de rădăcină de măcriş, de 3 ori pe zi, între mese, pe stomacul gol. Se ţine sub limbă un sfert de oră, apoi se înghite cu apă. Pulberea se poate combina cu plante amare ca pelinul, anghinarea sau genţiana pentru eliminarea toxinelor, tratarea bolilor de ficat sau în caz de intoxicare. Pulberea ajută şi pentru tratarea anemiei, întrucât măcrişul este bogat în fier. Tot în bolile hepatice, se poate bea dimineaţa, înainte de masă un amestec făcut din câte o jumătate de pahar de suc de măcriş şi de păpădie.
Maceratul combate astenia
Astenia şi anemia pot fi alungate cu ajutorul măcrişului, dar şi a frunzelor urzici. Se face un amestec de 10 g frunze de măcriş, 20 g frunze de urzici, şi 10 g frunze de pătlagină. Toate se lasă la macerat peste noapte în 4 căni de apă. Dimineaţa, se pun la fiert 10 minute. După răcire şi strecurare, se combină cu câteva linguri de miere. Este utilă o cură de 21 de zile în care se bea câte 1 cană pe zi.
Atenţie! Leacurile cu măcriş sunt contraindicate celor care suferă de boli pulmonare, reumatice sau renale, din cauza acidului oxalic pe care îl conţine.
Frunzele se pot consuma ca atare sau in diferite preparate culinare.
-Radacina maruntita se va pune 2 lingurite la 250 ml apa. Se va fierbe timp de 10 minute dupa care se va strecura. Se pot consuma 2 astfel de cani pe zi.
-Radacina facuta pulbere se va amesteca cu alte plante in functie de afectiune si se va lua un varf de cutit sau chiar o lingurita de praf de 3 ori pe zi. Se va tine in gura timp de 10 minute dupa care se va inghiti cu putina apa. Este unul din tratamentele cele mai eficiente.
-Cataplasme de frunze fierte se pun pe abcese, furuncule, tumori albe (artrite tuberculoase cronice, cu umflarea tesuturilor).
