O poveste despre dragostea adevărată pe care toate cuplurile ar trebui să o citească
„Părinții mei au fost căsătoriți de 55 de ani. Într-o dimineață, mama cobora scările să pregătească micul dejun tatălui, a făcut infarct și a căzut. Tatăl meu a luat-o cât a putut de repede și aproape a târât-o până la mașină. Cu viteză mare, fără să țină cont de semafoare, a dus-o la spital.
….din pacate mama nu a supraviețuit..
În timpul înmormântării, tatăl meu nu a vorbit. Privirea i s-a pierdut.
În acea noapte, dupăînmormântarene-am strans cu totii. Într-o atmosferă de durere și nostalgie, ne-am amintit de toate lucrurile si amintirile cu mama și tatăl meu l-a rugat pe fratele meu, teolog, să-i spună unde va fi mama în acel moment. Fratele meu a început să vorbească despre viața de apoi și să ghicească cum și unde va fi.
Tatăl meu a ascultat cu atenție. Ne-a rugat brusc să-l ducem la cimitir.
”Tata!” i-am raspuns noi, ”e 11 noaptea, nu putem merge acum la cimitir!”
A ridicat vocea și cu lacrimi în ochi a spus: ”Nu te certa cu mine, te rog nu-l supăra pe bărbatul care tocmai și-a pierdut soția cu care a trait 55 de ani”.
A urmat un minut de reculegere respectuoasă, nu am mai spus nimic. Ne-am dus la cimitir și am cerut permisiunea paznicului de noapte. Cu o lanternă am ajuns la mormânt. Tatăl meu i-a mângâiat fotografia, s-a rugat și a început sa vorbească, iar noi am privit cu emoție scena:
„Știi că au trecut 55 de ani…? Nimeni nu poate vorbi despre dragoste adevărată dacă nu are idee cum e să împarți viața cu o femeie.” El a făcut o pauză și și-a șters fața. „Tu și cu mine, am fost împreună si la bine si la greu. Mi-am pierdut locul de muncă…”, a continuat el, „Am împachetat tot, am vândut casa și ne-am mutat din oraș. Am împărtășit bucuria de a ne vedea copiii absolvind, am plâns impreuna la trecerea în neființă a celor dragi, ne-am rugat împreună în sala de așteptare a unor spitale,am împărțit bucatica de pâine, ne-am imbratisat ca sa ne incalzim cand nu aveam bani sa platim caldura…ne-am sprijinit în durere, ne-am îmbrățișat în fiecare Crăciun și ne-am iertat greșelile…
Îndreptându-se ochii către nou, tata, spune:
Copii , acum a dispărut și sunt fericit, știi de ce?
Pentru că a plecat înaintea mea. Nu a trebuit să treacă prin agonia și durerea de a mă îngropa, de a fi singură după ce am plecat. Eu voi fi cel care va trece prin asta și îi mulțumesc lui Dumnezeu. O iubesc atât de mult încât nu aș fi vrut să sufere…”
Când tatăl meu a terminat, frații mei și cu mine aveam lacrimi curgând pe fețele noastre. L-am îmbrățișat și ne-a mângâiat: ”E în regulă, putem merge acasă, a fost o zi grea’.
În noaptea aceea am înțeles ce este dragostea adevărată. Este departe de romantism, nu are mare legătură cu erotismul sau sexul, mai degrabă are de-a face cu munca, împlinirea, grija și, mai presus de toate, cu dragostea adevărată exprimată de doi oameni cu adevărat dedicați, care s-au iubit, s-au respectat și de mână au trecut prin greutăți…
