Napraznic-planta care vindeca multe forme de cancer și alte boli.
Năpraznicul este una dintre plantele minune ale florei noastre spontane. Aceasta crește în zonele muntoase, la marginea potecilor și drumurilor forestiere sau pe lângă apele curgătoare.
În ciuda numelui cu o rezonanță puternică, năpraznicul este o plantă delicată, cu flori mici violet și o tulpină înaltă, de culoare roșiatică.
Pe lângă aspectul plăcut, planta conține substanțe active valoroase, motiv pentru care reușește să trateze numeroase boli și afecțiuni.
Planta are o puternică acțiune antitumorală. Acest lucru se datorează germaniului organic, un mineral care susține regenerarea celulară și consolidează capacitatea de apărare a organismului.
Astfel, năpraznicul este un adjuvant important în diverse tipuri de cancer, printre care cel mamar, intestinal, uterin, de piele, pulmonar etc.
Boli vindecate cu năpraznic
* Cancerul. Fără îndoială că năpraznicul şi-a câştigat celebritatea datorită cazurilor spectaculoase de vindecare a cancerului. Cel mai receptiv la tratamentul cu năpraznic este cancerul genital, dar pe lista cazurilor vindecate se află şi cancerul pulmonar cu metastaze, cancerul mamar, cancerul de prostată, cancerul la intestin şi cancerul gastric. În toate cazurile vindecate, tratamentul cu ceai de năpraznic a fost însoţit de un regim alimentar sever cu sucuri şi crudităţi sau cu cereale integrale (regimul Oshawa).
* Cancer ovarian. Se beau în fiecare zi, lingură cu lingură, 4 căni cu ceai de năpraznic. În paralel, se consumă 200 ml pe zi de suc de sfeclă roşie, se mănâncă numai hrană vegetariană şi în cea mai mare parte netrecută prin foc.
* Cancer la sân. Se bea aceeaşi cantitate de ceai de năpraznic şi de suc de sfeclă roşie ca la cancerul ovarian, se urmează acelaşi regim alimentar sever şi în plus se mai face o aplicaţie externă. În fiecare zi, se pune pe sân vreme de 2-3 ore o cataplasmă cu rădăcină de tătăneasă şi iarbă de rostopască obţinută astfel: cele două plante mărunţite se amestecă, adăugându-se apă călduţă, până se formează o pastă moale; această pastă se aplică învelită în tifon pe locul afectat.
* Leucemie. La sucul de sfeclă roşie se adaugă sucul de morcov şi mere – în total se beau 500 ml de suc pe zi. Se consumă zilnic un litru de ceai de năpraznic şi încă un litru dintr-un ceai obţinut din pulberea a patru plante combinate în părţi egale: coada-calului, troscot, urzică şi sunătoare. Se prepară la fel ca cel de năpraznic.
* Sterilitate la femei şi bărbaţi. Povestea adevărată spune că un terapeut german celebru, Rudolf Breuss, a tratat într-o lună opt cupluri căsătorite de 2-10 ani care nu puteau avea copii. Pacienţii au fost puşi să bea ceai de năpraznic şi cam la un an după aceea, toate cele opt femei au născut prunci frumoşi şi sănătoşi. Pe lângă ceaiul de năpraznic preparat după metoda de mai sus, femeilor le este recomandat să mai bea în fiecare zi şi ceai de creţişoară (Alchemilla vulgaris) – frunze şi flori.
* Impotenţă. Atunci când aceasta apare din cauze hormonale sau din cauza uzurii prea mari a organismului, ceaiul şi mai ales sucul de năpraznic – 6 linguri pe zi – combinat cu lapte proaspăt de capră (la nevoie poate fi şi de vacă) poate face minuni.
* Frigiditate. În popor se spune că o cană de ceai de năpraznic făcut vârtos (concentrat), în care s-au pus şi câteva vârfuri de busuioc, are efecte… năpraznice. Totul este să suportaţi acest ceai cu un miros mai puţin delicat.
* Hipermenoree (ciclu menstrual abundent), stare de slăbiciune în timpul ciclului menstrual. Se bea ceaiul de năpraznic (2-3 căni pe zi) şi se iau 3-4 linguriţe pe zi cu pulbere de salvie (Salvia officinalis) cu puţină apă. Efectele sunt mai puternice dacă tratamentul este început cu trei zile înaintea ciclului. Dacă ciclul menstrual este neregulat, faceţi tratamentul acesta vreme de trei luni.
* Iradiere. Ceaiul de năpraznic este foarte folositor pentru a combate imediat efectele iradierii, precum şi pentru a îndepărta anumite sechele. Se bea ceai de năpraznic minimum o jumătate de litru pe zi. Se consumă, mai ales imediat după iradiere, cantităţi mari de: ceai negru, ulei de cătină şi cătină, afine şi coacăze (uscate sau crude).
* Diabet. Ceaiul de năpraznic şi troscot în părţi egale, preparat după metoda descrisă mai sus, băut cu un sfert de oră înainte de fiecare masă, duce la scăderea valorilor glicemiei şi, în multe cazuri, opreşte evoluţia bolii, mai ales dacă este respectat şi regimul alimentar prescris de medic.
* Tuberculoză, infecţii pulmonare în general. Ceaiul de năpraznic este folosit mai ales în fazele avansate ale bolii, având rolul de a întări organismul, de a stopa hemoragia şi chiar de a inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene. Se foloseşte ceaiul în cure de 2-3 săptămâni, în care se beau 3-4 căni pe zi; vara se bea sucul combinat în părţi egale cu lapte de capră.
* Herpes, herpes genital. Se fac spălături locale cu un decoct concentrat de năpraznic. Se prepară ca şi ceaiul dat mai sus, dar din 4 linguri cu pulbere de năpraznic, care nu se opăresc cu apă, ci se fierb 5 minute.
