Faimosul Polidin, medicamentul care a întărit imunitatea românilor generații la rând, se va produce din nou!
Institutul Cantacuzino va relua producţia de polidin.
Medicii îl prescriau pentru preîntâmpinarea infecţiilor respiratorii, mai ales iarna şi primăvara. Mulţi au folosit preparatul în infecţii ginecologice. Un specialist în oncologie îl prescria pentru a preîntâmpina metastazele în cancerul la sân.
Polidinul era singurul imunomodulator produs în România, cu eficiență dovedită, şi era folosit în fiecare sezon atât de adulți cât şi de copii, sub supraveghere medicală. În anii 1970-2000, acest preparat era administrat sub formă de injecție, într-o gamă largă de afecțuni. După anul 2000, deşi producția acestui preparat a continuat, el nu a mai fost atât de intens promovat de autorități din rațiuni„economice“. Polidinul a fost lăsat să moară si a lăsat loc valului de medicamente si vaccinuri produse de institute similare din întreaga lume.
Produsul va fi comercializat mai întâi ca supliment alimentar sub formă de ursuleţi şi spray nazal.
Totodată, vor continua testele clinice, astfel încât polidinul să intre din nou pe piaţă sub formă de medicament cu administrare injectabilă.
Reluarea producţiei de polidin, unul dintre cele mai cunoscute medicamente de concepţie românească, a depăşit etapa de laborator – au anunţat, la televiziunea publică, reprezentanţii Institutului Cantacuzino.
Medicul Sylvia Hoişie (94 de ani) a făcut parte din echipa care a inventat Polidinul, produs 100% românesc la care s-a muncit vreme de şase ani.
De unde a venit ideea de a începe cercetările de laborator pentru a realiza Polidinul?
Sylvia Hoişie: În străinătate, în ţări precum Franţa, Germania, Elveţia, chiar şi Polonia, se foloseau preparate imunostimulatoare pentru creşterea imunităţii, pentru ca organismul să poată lupta împotriva infecţiilor bacteriene. Şi aşa a venit ideea ca şi la noi, la Iaşi şi Bucureşti, să se încerce producerea lor. La Iaşi, din colectivul care a început cercetările făceau parte patru persoane, dar la Bucureşti erau mai mulţi. Eram cu toţii foarte tineri, media de vârstă fiind în jur de 25-26 de ani, şi plini de chef de lucru.
Cât a durat până când să realizaţi produsul care a revoluţionat lumea medicală românească?
După şase ani de muncă s-a reuşit obţinerea acestui preparat pe care l-am numit Polidin. Nu mai ştiu de unde ne-am inspirat în alegerea acestui nume.
Care sunt ingredientele pe care le-aţi folosit la Polidin?
Am folosit pentru acest preparat numai ingrediente româneşti. Microbii erau indigeni, tulpinile fiind izolate de la oameni bolnavi. Nu luam microbi din Franţa ca să-i aducem în România. Pe lângă microbii indigeni, în compoziţia produsului intrau bilă de bou, fenol, apă distilată şi clorură de sodiu, dar putem spune că şi fiola constituia tot un ingredient. Această cercetare a fost de durată, uneori istovitoare. Am obţinut preparatul prin 1962-1963 şi apoi am început munca de cercetare pe animale de laborator: şoarece alb, cobai, iepuri. Cei de la Bucureşti aveau o tematică, noi de la Iaşi, o altă tematică de investigat. Aşa am reuşit să observăm că preparatul poate să oprească o infecţie, mai ales infecţiile tractului respirator superior.
În 1966 a început producţia de Polidin
Cum aţi reuşit să stabiliţi dacă nu are efecte adverse produsul?
L-am testat pe noi. Ne-am injectat şase zile la rând câte 2 ml de Polidin şi toate reacţiile au fost bune. Şi aşa am primit dreptul de a-l produce. După ce l-am produs a început adevărata cercetare: să vedem în ce afecţiuni este eficient, dacă nu produce la copii efecte adverse, dacă putea fi prescris şi femeilor însărcinate, dacă nu avea o acţiune toxică asupra fătului. Apoi, am primit permisiunea de a-l testa pe comunităţi, pentru a vedea dacă poate fi făcut anterior perioadelor de gripă, şi rezultatele au fost bune. Toată munca noastră era prezentată anual la sesiunile ştiinţifice ale Institutului Cantacuzino din Bucureşti, pentru că unitatea era şi de cercetare, şi de producţie.
Când a început, propriu-zis, producţia de Polidin în România?
Institutul Cantacuzino din Iaşi a început producţia cam în anii ’66. Munca de producţie a fost grea la început, pentru că nu aveam aparatură şi fiolam produsul doar manual. În anii ’70 am obţinut maşini de fiolat şi aparatură modernă pentru perioada aceea.
