Dumitru Prunariu a fost primul român care a ajuns în spațiul cosmic
Primul zbor al unui cosmonaut român, Dumitru Prunariu, a început la 14 mai 1981 şi a durat 7 zile, 20 de ore şi 42 de minute, la bordul staţiei orbitale „Saliut 6″.Românul Dumitru Prunariu este unul dintre cei 590 de cosmonauţi ai planetei care au ajuns în spaţiul cosmic şi a precizat că a fost pasionat încă din copilărie de avioane, să înţeleagă cum zboară acestea sau de ce zboară.
„Tatăl meu, inginer, mi-a explicat în timp ce înseamnă un avion, de ce zboară, ce fenomene se produc. La început le-am luat ca atare, nu le-am înţeles că eram prea mic, m-am înscris la un cerc de aeromodele, am învăţat să construiesc modele, am învăţat ce înseamnă aerodinamică, mi-am dorit să construiesc avioane mai mari cu care să zbor eu însumi, m-am ocupat şi de rachetomodele şi dorinţa aceasta de a construi aparate de zbor şi de a zbura cu ele m-a însoţit în permanenţă. Am urmat cursurile Facultăţii de Inginerie Aerospaţială, am devenit inginer de aviaţie şi am avut marea şansă să mă aflu la locul potrivit, la momentul potrivit pentru a afla despre selecţionările de candidaţi de cosmonauţi români şi să ridic mâna, la început mai mult din curiozitate şi să spun că vreau şi eu”, a precizat Dumitru Prunariu despre începuturile formării sale în acest domeniu.
Antrenat de un karatist din Focşani
Cosmonautul a făcut şi o dezvăluire în premieră, şi anume faptul că antrenorul care s-a ocupat de pregătirea sa fizică în timpul candidaturii sale pentru postul de cosmonaut a fost un cunoscut antrenor de karate din Focşani, Viorel Burlan, la rândul său ofiţer de aviaţie.
„Noi, în momentul în care am fost selecţionaţi la unitatea de aviaţie de la Bacău, ni s-a impus un program de educaţie fizică consistent, substanţial. Eu eram inginer la o unitate de aviaţie din Braşov, unde munceam şi 12 ore pe zi, unde nu aveam timp de sport, nici regimul alimentar corespunzător nu-l urmam. Am fost duşi atunci toţi la un loc şi am început o pregătire intensă, inclusiv din punct de vedere fizic. Cel care a fost selecţionat să ne antreneze atunci a fost un locotenent major dat naibii, campion de judo, karate, cu cicatrice pe faţă, la viaţa lui se bătuse, făcuse sport de performanţă şi a fost ales de aviaţia militară ca cel mai competent să ne pregătească. Pe acesta îl chema Viorel Burlan, e focşănean şi se află aici în sală. Luăm de multe ori legătura şi ne aducem aminte de vremurile grele, dar şi bune, care au contribuit la formarea noastră, a celor care am făcut parte din primul detaşament de candidaţi cosmonauţi români”, a povestit cosmonautul Dumitru Prunariu.
România a pregătit doi cosmonauţi
Pentru misiunea Soiuz 40 din 1981 România a avut şi un cosmonaut de rezervă, care a performat alături de Dumitru Prunariu. Este vorba despre Dumitru Dediu, care făcea echipă cu un cosmonaut sovietic.
„Un zbor cosmic este atât de costisitor încât nu se riscă ca doar un singur echipaj să fie pregătit, pentru că nu poţi şti dacă se întâmplă la un moment dat ceva cu un membru al echipajului. Noi am fost două echipaje: eu împreună cu Leonid Popov şi Dumitru Dediu împreună cu Iuri Romanenko. Ne-am pregătit în paralel, dar în final rezultatele mele şi ale lui Popov au fost mai bune”, a spus Prunariu.
În 8 minute și 50 de secunde zburați deja cu 28.000 de km/oră? Cum se simte organismul la astfel de forțe?
– Este adevărat, lansarea nu durează mult, iar în 8 minute și 50 de secunde, ajungi de la 0 km/h la 28.000 de km/h. Este o viteză la care ajungi suportând o accelerație destul de intensă de aproximativ 4 G. Deci, practic, stând culcat pe spate într-un suport, căruia i-am putea spune fotoliu al navei cosmice, un suport mulat pe organismul uman, al fiecărui cosmonaut în parte, suporți această greutate, care este de 4 ori mai mare decât greutatea propriului organism. Se produc o serie de modificări, solicitări, trebuie să stai încordat, în același timp să urmărești parametri navei cosmice pe perioada de lansare. Parte dintre ei sunt transmiși prin teledetecție, alții îi raportezi de la bord. În aceste momente crește tensiunea, crește pulsul și ajungând în spațiul cosmic, imediat cum se întrerup motoarele rachetei purtătoare, apare imediat imponderabilitatea, o stare deosebită cu totul de orice ai încerca la sol și care, la rândul ei, pe lângă plăcerea de a pluti, pe care o înveți, provoacă și numeroase neplăceri organismului uman într-o perioadă în care o serie întreagă de procese se transformă prin pierderea greutății și trăirea în lipsă totală de greutate în imponderabilitate.
Organismul se adaptează în primele zile la condițiile de imponderabilitate. Datorită faptului că nu mai ai greutate, organismul, mușchii, sistemul osos nu mai susțin propria greutate a corpului apar transformări în mușchi, transformări în joncțiuni, coloana vertebrală se destinde până la durere mai ales când stai nemișcat. Acest lucru se întâmplă mai ales în timpul nopții, când dormi, și când apar dureri pe care nu le poți potoli cu pastile. Trebuie să te scoli să faci mișcare pentru ca efectele durerii să fie diminuate.
Desigur și tensiunea intra-oculară crește destul de mult datorită aceleiași lipse de presiune hidrostatică, care atrage orice lichid în organism în jos, mucoasele sunt inflamate simțind o presiune permanentă. Toate aceste efecte trec în timp, numai că la noi timpul era scurt. Am zburat timp de 8 zile fără patru ore, iar în perioada în care tocmai ne-am adaptat la condițiile de imponderabilitate a trebuit să ne luăm rămas bun, să revenim pe pământ și imediat să suportăm perioada de tranziție la condițiile terestre.
– Cum se vede Pământul de acolo, de sus. Pot fotografiile exprima ce simțeați când priveați pe hubloul navei spațiale?
– Pământul se vede superb. Este calificativul maxim pe care îl pot da, iar fotografiile și înregistrările video nu pot reda sentimentul real pe care îl ai sus, în spațiul cosmic privind Pământul. Emoția pe care ți-o transmite acest „bolovan uriaș care se învârte sub tine” este imensă. Acolo în spațiul cosmic nu se simte viteza cu care te învârți în jurul Pământului. Ai impresia că stai pe loc, pentru că nu mai există nicio accelerație, iar senzația este că Pământul se învârte cu o viteză mare sub tine. Practic, o rotire completă durează o oră și jumătate. Deci acest sentiment îți dă o senzație de măreție, că trebuie să stăpânești o tehnologie atât de înaltă și să privești planeta natală din Cosmos, iar pe altă parte de mare de vulnerabilitate, pentru că îți dai seama că în capsula aceea mică, care se învârte în jurul Pământului, la sute de kilometri distanță, oricând un meteorit te poate lovi.
La ora 20:16, racheta purtătoare a navei cosmice Soiuz-40 a fost lansată de pe cosmodromul Baikonur, avându-i la bord pe Dumitru Prunariu și pe Leonid Ivanovici Popov.
După un zbor de 8 minute și 50 de secunde, nava cosmică s-a desprins de ultima treaptă a rachetei purtătoare, deplasându-se în jurul Pământului.
Astfel, Dumitru Prunariu a devenit primul român din istorie și al 103-lea om din lume care a zburat în spațiu.
Prunariu a petrecut în spațiu 7 zile, 20 de ore și 42 de minute.
