ARO, singura mașină românească vândută în peste 100 de țări.
Înainte de ’89, toți românii visau la un ARO, mașina 4X4 românească făcută la Muscel, dar puțini puteau s-o aibă, pentru că era un produs foarte căutat și la export. După 50 de ani de activitate, uzina din Câmpulung și-a incetat activitatea.În 2012, pe platforma ARO, unde s-au produs sute de mii de masini de teren exportate in toata lumea au ramas doar urmele industriei infloritoare de altadataMasina care s-a aflat in top 5 masini de teren vandute in lume a devenit subiectul unui experiment esuat in lungul sir de privatizari din Romania post-decembrista.
ARO, un brand al Romaniei, este acum adanc ingropat sub ziduri darapanate si hale care stau sa cada. Totul a fost ras de pe fata pamantului, furat sau vandut la fier vechi. Chiar daca pasesti pentru prima data in Muscel, iti dau lacrimile cand vezi ce-a ramas in urma.Singurii care pastreaza viu spiritul ARO sunt localnicii. Dan este din Campulung si unul din multii pasionati de masinile 4X4 autohtone. In fiecare week-end, fie vara, fie iarna, se arunca in bolizi si dau o tura pe drumurile accidentate din jurul Muscelului.Dan spune ca am fi putut merge aproape pe oriunde cu un ARO, ca o masina japoneza sau o masina americana poate nu ar fi urcat pe unde urca un ARO. „Eu sunt fan innrait ARO. Eu zic ca este cea mai buna masina de teren, peste toate masinile de teren, si de intretinut, si cum urca, adica performantele ei de teren„, a mai spus el.
Gigi Moiceanu, este la fel de pasionat de ARO. Primul ARO si l-a facut cu mana lui. „Am luat o masina casata si surub cu surub am demontat-o, am remontat, grunduit, vopsit, aceea a fost prima mea masina, un ARO modelul 243, dupa care am avut si ARO model 244, cu model de Campulung, cu model de Brasov„.
Stapan de munte, urca masivele Muscelului si de doua-trei ori pe zi. La stana e mereu treaba. Iar ARO este masina ideala pentru activitatile de la stana.
Inainte de 1989, ARO era una din monedele de schimb ale regimului Ceausescu cu tari din intreaga lume. Pentru masinile de teren primeam masline, banane sau minereuri de fier necesare economiei aflate in plina industrializare.
Emil Hagi este un machedon sufletist care incearca sa mai salveze ceva din ARO. Din banii familiei a pus bazele unui muzeu in care poti regasi inceputurile industriei constructoare de masini la Muscel.Dupa IMS, prima masina ARO, care inseamna Autovehicul Romanesc, a fost facuta in anii ’60. Si si-a castigat respectul avand titulatura de „Zimbrul Carpatin„. Gloria a venit in anii ’70 si ’80, cand la Muscel s-au produs aproape 400.000 de automobile, majoritatea fiind exportate in 100 de tari din intreaga lume. In tara nu cumpara oricine un M461, un ARO 24 sau ARO 10. Trebuia sa fii influent, sa ai aprobari, sa stai la rand, trebuia repartitie, o adevarata poveste pentru un 4X4.Din 1990, grupuri de interese au inceput sa poarte un razboi cu un final previzibil – sfarsitul lui ARO. Dar acest razboi nu era simtit de marea masa a doritorilor de masini de teren romanesti.
Daca acestea, inainte de Revolutie, nu se vindeau pe piata interna decat foarte greu, in momentul post-decembrist, lumea s-a inghesuit la ARO.Companiile faimoase din industria auto au fost alungate de tehnologia invechita, dar mai ales de interesele unor grupuri cu mare influenta la ARO.Privatizarea ARO ar trebui introdusa in manuale. La capitolul „asa nu!”. Este blestemul unei privatizari fara cap, al unor afaceri greu de patruns care au atins intreaga industrie romaneasca si continua sa faca victime.
