O scrisoare către mama mea din ceruri

O scrisoare către mama mea din ceruri

Draga mama,

Mi-e dor de tine. Aș vrea să fii aici. Pot să vă spun că o mamă este de neînlocuit pentru un copil. Când o mamă moare, copilul ei nu mai este întreg. Pierderea îngreunează respirația. Copilul acela se bate în vânt ca o sămânță de vată. O bucată de puf care este bătută în jurul lumii de vânt. Uneori am aterizat pe pământ solid, alteori am aterizat într-un iaz și aproape m-am înecat. Dar încă sunt aici.

În anul de după moartea ta, visele mele m-au chinuit, fie că erau despre moartea ta, fie când m-au păcălit să cred că ești încă în viață. Să te trezești întristat și să-ți amintești din nou că ești mort a fost cel mai greu punct al fiecărei zile.

Nu ți-aș putea explica în cuvinte cât de dor îmi este de tine. Ți-am simțit absența în fiecare zi încă de când mi-ai fost furată. Am căzut într-o fântână infinită de agonie după ce ai plecat de aici. Am locuit acolo ani de zile. Prin venea îmi curgea depresia, iar sângele meu devenise aspru. Îmi zgâria inima.

Am luat-o razna în adolescență. Mă târam prin viață alături de depresia mea și nu aveam nimic altceva. Nu-ți spune astea ca să te întristez, mamă, ci doar vreau să înțelegi cum m-a distrus pierderea ta… cât te mult te iubeam. Am devenit goală fără tine. Deseori am căutat situații, oameni, lucruri pentru a-mi umple golul din inimă. Am avut câțiva prieteni buni care mi-au distras atenția de la suferință și am avut lângă mine și restul familiei care mi-a oferit multă dragoste. Până și pisicile mi-au fost aproape… pisicile tale. Te-au căutat mult timp, dar nu te-au putut găsi niciodată.

Nu te-aș putea uita niciodată. O parte din mine este încă pierdută și mă întreb dacă o voi recupera vreodată. Poate că acea bucată se află în casa ta cerească cu tine și într-o zi o poți pune înapoi în mine și voi fi din nou întreagă.

.Într-o zi, la scurt timp după ce ai murit, am găsit o carticica de rugăciune în curtea noastră, prin iarbă. Carticica avea fața lui Iisus pe ea, iar pe spatele ei era scris Psalmul 23, un psalm despre valea morții și mângâiere. Nu am putut înțelege niciodată cum a ajuns acolo. Ai scăpat-o tu din cer? Sau a pus-o un vecin acolo? Continuu m-am întrebat dacă acela este un semn că ai ajuns cu bine în rai. Oh, am plâns atât de mult…

Obișnuiam să aprindem o lumânare pentru tine în fiecare an de Crăciun. Ai murit chiar înaintea Crăciunului… Știi, acum nu mai facem asta, dar nu înțeleg exact de ce. Mie îmi este dor de tine. Mereu. Cred că sunt prea preocupată cu băieții mei acum, cu propriile noastre tradiții de Crăciun.

Pierderea ta m-a convins să-mi scriu durerea. Și uite așa am scos toată tristețea din mine și am așternut-o în cuvinte. Am încercat să vorbesc cu alții, dar nu mă puteau înțelege. Ei nu trecuseră prin ce am trecut eu. Uneori m-au judecat, alteori li s-a făcut milă de mină. Nu știau ce să îmi zică, cum să mă ajute. Dar cum să facă asta, până la urmă? Cum te-ar putea ajuta cineva vreodată să uiți de moartea mamei tale?

Lumea mea s-a prăbușit atunci când ai murit, mamă. Totul s-a schimbat. Îmi aduc aminte că eram la școală și cineva a venit după mine să mă scoată din clasă și să-mi dea vestea. Cum ar fi trebui să reacționez?

Mi-e dor de mâncarea pe care mi-o pregăteai. Nimeni nu gătește ca tine, mamă. Mă hrăneai cu iubirea ta, cu zâmbetul tău, cu bunătatea ta. Nimeni nu ar mai putea face asta vreodată. Uneori mă gândesc la tine când le pregătesc băieților mei mâncare. Vreau să-și aducă aminte de astfel de momente. Vreau să-și amintească cum le pregăteam prânzul zâmbind. Când fac asta mă simt mamă, mă simt ca tine.

De la tine am învățat cum să fiu părinte. Ai fost o mamă fantastică, sper că știi asta. Am fost atât de norocoasă să te am în viața mea. Crede-mă, nu există persoană mai minunată, iubitoare, dăruitoare și bună ca tine. Crede-mă! Am că sunt adult, înțeleg perfect cât de grozavă erai. Am învățat și eu de la tine să fiu generoasă și să le dăruiesc altora dragostea mea.

Pierderea ta m-a făcut mai puternică, ce-i drept. M-am transformat într-o tânără independentă care a învățat să facă totul singură. Îmi place că am devenit așa, dar urăsc că a trebuit să te pierd pentru asta. Sper și mă rog deseori ca băieții mei să fie la fel de tari ca mine. Sper și mă rog că nu va trebui să mă piardă ca să se întâmple asta. Trebuie să existe o altă cale. O voi găsi eu.

Mă rog adesea să poți vedea și tu bucuriile mele. Aș vrea să cunoști măcar o mică parte din viața mea. Mi-aș fi dorit să-l fi întâlnit pe soțul meu. Mi-aș fi dorit să fi fost lângă mine în ziua nunții mele. Ai ratat totul, da, dar sper că într-o bună zi te voi vedea și îmi vei spune că ai fost acolo cu mine. Mereu. Sper că mi-ai văzut fiii și sper că știi cât de mult îi iubesc. I-ai fi iubit si ai fi fost mandra de ei. Și ei de tine.

Sunt o femeie norocoasă, mamă. Te-am avut pe tine, iar acum îi am și pe băieții mei. Prețuiesc nespus asta.

Mulțumesc mamă. Te iubesc.

Cu dragoste,
Fiica ta

Alții au mai citit și

error: Conținutul este protejat!