Despre Sfantul Mare Mucenic Gheorghe Purtatorul de Biruinta
Sfantul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai cunoscuti si onorati sfinti ai crestinismului.
Cu toate acestea istoria vietii sale este foarte putin cunoscuta si multe legende avandu-l ca erou, au aparut de-a lungul timpului.
El este sarbatorit atat de Biserica Ortodoxa cat si de cea Romano Catolica (fiind totodata patronul Angliei), imaginea sa fiind intotdeauna asociata cu vitejia nemarginita si credinta in biserica crestina pana la sacrificiu suprem.
Traditia ortodoxa este ca Sfantul Mare Mucenic Gheorghe s-a nascut in Capadocia intr-o familie crestina, tatal sau fiind general roman, iar la varsta de 30 ani Sf. Gheorghe a devenit la randul sau general in armata lui Diocletian.
De numele Sfantului Mare Mucenic Gheorghe a fost legata o intreaga istorisire care dovedeste cat de puternica a fost credinta Mucenicului, atat de pusa la incercare prin nenumarate si groaznice torturi fizice si psihice.
Viata desavarsita a Sfantului Gheorghe, durerile prin care a trecut l-au transformat, peste secole, in unul dintre cei mai populari sfinti.
O popularitate imensa a capatat Sfantul Gheorghe in Anglia dupa traducerea „Faptelor” sale in anglo-saxona in secolul VIII, devenind totodata protectorul armatei. In timpul cruciadelor importanta sa a crescut si mai mult, existand relatari cum ca Sfantul Gheorge a asistat la lupta de la Antioh din 1098.
Insemnele Sfantului Gheorghe au fost introduse de Richard Inima de Leu, iar crucea Sf. Gheorghe (rosie pe fond alb) a aparut pentru prima data ca steag al corabiei „Lyme Regis” in 1284. Steagul actual al Angliei (Union Jack) are la origine crucea Sfantului Gheorghe.
In credinta populara Sfantul Gheorghe este asociat adesea cu omorirea balaurului. Aceasta legenda dateaza din secolul XII si una din variantele sale este „Legenda Aurea”.
Se povesteste cum un balaur imens si feroce a aparut langa orasul Selena din Lybia. Locuitorii trebuiau sa-i ofere zilnic oi pentru a-i potoli foamea, iar cand nu au mai avut oi, balaurul a cerut pe fata imparatului.
Atunci a aparut un viteaz crestin care s-a oferit sa rapuna balaurul. In unele icoane timpurii fata imparatului este infatisata in gura balaurului, in timp ce un viteaz cu o sulita se lupta cu acesta.
Dupa ce a strapuns balaurul cu sulita tinarul a dus-o pe printesa la palatul imparatului, care i-a oferit mana ei si jumatate din imparatie.
Viteazul a refuzat spunand ca mai are multe alte lucruri de indeplinit in lupta sa pentru apararea bisericii si ajutorul saracilor si nedreptatitilor; apoi le-a spus ca numele lui este Gheorge si a plecat.
Misterul si legenda care invaluie pe Sfantul Gheorghe nu vor dispare niciodata, la fel cum cauza sa nobila va genera intotdeauna admiratie si respect.
Poate cea mai corecta afirmatie despre el este aceea facuta de un ierarh din secolul V: „Numele Sfantului Gheorghe este onorat de credinciosii de pretutindeni, dar adevaratele sale fapte sunt stiute numai de Dumnezeu”.